"ZORI ŞI ASFINŢIT"

IUBITUL



Priveam în asfinţit cum marea

se legăna încet spre mal,

când te-am văzut venind călare,

pe creasta unui val.



Se întunecase când de mine,

ca briza te-ai apropiat,

pe cer erau aprinse stele

când ne-am îmbrăţişat.



În ochii tăi, albastrul-violet

al cerului părea înlăcrimat,

când mâna uşurel ţi-ai strecurat,

prin părul meu înmiresmat…



Şi chipul tău, sculptat tot în Carara,

a strălucit în braţe-mi seara.

Ce întrebare, ce răspuns

iubirea ar fi fost de-ajuns…



A fost o vară minunată,

cu zile şi cu nopţi senine,

cu Marea Neagră spumegandă

şi amintirea despre tine.



De ce-am ratat a vietii şansă

şi te-am pierdut iubite drag?

De-ar fi să-ntorc a vieţii roată,

te-aş aştepta pe un val, în larg!





VULCANUL



Ca un trubadur romantic tu m-ai cucerit,

cu a profunzimii voce m-ai sedus smerit.

Am vibrat ca o vioară sub arcuşul tău

şi ai reaprins vulcanul sufletului meu.



Am ştiut în acea clipă că pentru vecie,

poezia vieţii mele ţi-o datorez ţie.

Eşti tăcut când ne iubim, nu scoţi nicio vorbă,

mă săruţi şi inima-ţi bate ca o tobă.



Clocotesc în mine valuri de iubire pline,

transformându-se în lavă, ele vin spre tine.

Un călăreţ fantomatic pari în acea clipă,

care-mi ţine trupu-n braţe şi duios m-alintă.



Deşi eşti un trubadur şi eu o Leoaică,

mi-ar plăcea ca în savană să plecăm în taină.

Să găsim o oază să ne ocrotească,

şi-a vieţii rouă-n zori să ne răcorească.







VIS DE VARĂ



Ochii tăi în neagra noapte

mă priveau iscoditor,

un zâmbet în colţul gurii

te făcea fermecător.



Cunoşteam acea privire

şi îmi inspira iubire

când în braţe m-ai luat

şi prelung m-ai sărutat.



Era cald şi era vară

şi ieşeam în parc spre seară,

ne plimbam înlănţuiţi,

uneori chiar fericiţi.



Depănam din amintiri

petrecutele iubiri,

şi din nou în toamna vieţii,

trăiam anii tinereţii.



Pepeni roşii, dulci şi reci,

încercau să domolească

setea ce ne chinuia,

flacăra care ardea.



Pe cearşafuri răcoroase

ne iubeam în noapte,

arzând vechile amintiri

şi uitând de toate.



Dar n-a fost să fie aşa,

totul s-a sfârşit

şi o lungă vreme,

nici n-am mai iubit.



Au trecut zile şi nopţi,

luni şi ani în care

mă-ntrebam uneori:

o fi uitat oare?



Soarta ne-a zâmbit din nou,

tot în plină vară,

cu-n surâs m-ai cucerit

ca în prima seară.



În cenuşa vieţii

mai mocneşte jarul

şi speranţa-n dragoste

alungă amarul.



Iată cum în iarna vieţii

ne iubim sub Soare

mi-aş dori şi noaptea

când Luna răsare.



Din păcate,

nopţile nu sunt ale mele,

deşi-n fiecare seară

eu privesc spre stele.









VARA SUFLETULUI MEU



Focul sacru, focul vieţii, mai arde în noi,

Tu eşti Cerul, Eu – Pământul, orizonturi noi.



Iubirea este o cobră, gâtul meu - altarul Ei,

colier cu nestemate strălucind în noapte.



Timpul este cel prezent şi trecutul e uitat,

ce ne-aduce viitorul încă n-am aflat.



Coardele la unison ce profund vibrează,

mă săruţi cu pasiune, Eu sunt a ta oază.



Aerul înmiresmat de al teilor parfum

ne îndeamnă să parcurgem al vieţii drum.



Uriaşi corali acum strălucesc în zare,

sunt cireşii plini de rouă, roşii la culoare.



Vişinele sunt în pârg, pentru-a câta oară

ne provoacă să iubim iar în plină vară?



Sper să fie-n timp util, încă nu-i târziu,

Să sorbim din cupă vinul rubiniu.



Cerul este mai senin că aseară a plouat,

Pământul scăldat de Soare este mai bogat.



Explodează artificii marcând fericirea,

steluţe multicolore dau de veste ştirea.





POEZIA DRAGOSTEI



Întâi mi-a apărut în vis

- sătucul interzis...

Apoi, a fost un început,

când în Iran l-am revăzut;

şi-n Tehran, la „Azadi”,

am ascultat –„ Mahtumkuli”.

Se transformase, peste noapte

visul în realitate.



N-a fost decât un început

am revenit şi-am cunoscut

o artă veche minunată

în aur şi argint lucrată,

cu multe pietre preţioase,

comori – covoare din mătase.



O artă veche de când lumea,

transmisă-n timp din tată-n fiu,

înfrumuseţează stilul

şi face banii în pustiu.



O frescă fină – „Persepolis”,

din al istoriei abis -

pe-un samovar placat în aur

e pentru mine un tezaur;

servesc ceaiul matinal,

pe un covor oriental.



Savurez vre-o trei smochine,

gându-mi fuge iar la tine...

beau şi o cafea turcească

mintea să îmi limpezească,

şi citesc pe îndelete

la www.Poezii.biz

versurile ce le-aţi scris.



Motanu-mi toarce-alăturea...

cât fumez o narghilea,

tutun cu arome fine,

pregătit doar pentru mine...



Ce galbenă era hârtia

când am citit eu poezia

şi n-am ştiut a cui era...

Acum ştiu, era a ta.



... poezia pe papirus

în farsi caligrafiată,

scrisă de Mahtumkuli,

pentru iubita lui Mengli,

sub pseudonim Fraghi,

chiar şi-n română tradusă

era-n vitrine expusă...



Şi nici nu a trecut un an

ajuns-am în Turkmenistan;

la Aşhabat de bună seamă

unde doru-acum mă cheamă.

Ş-aici poetu-i disputat

că graniţe n-au existat...



Nomad a fost poetul care

n-avea în traistă nici mâncare;

cu ce să-şi cumpere iubita

spre care-l atrăgea ispita?

A fost un doct, la vremea lui

moştenitor al tatălui

ce-n stihuri i-a transmis povaţă

s-asculte raţiunea-n viaţă.



În multe limbi a fost tradus

Poetu-avea multe de spus...

De-aceea chiar şi la turkmeni

a fost tradus de Porojeni –

cu multa trudă şi migală

într-o română literară.

L-au prezentat în zi de gală

la monument - de bună seamă.

Şi oare cine poate şti,

a fost prezent Mahtumkuli?