DILEME
Mă întreb a câta oară, oare ce s-a întâmplat
Nu sunt aceeaşi femeie şi tu acelaşi bărbat?
Am greşit că te-am iubit când erai nefericit
Şi când în durerea ta nimeni nu te alinta?
Uneori ţi-e dor de mine şi mă iei cu tine.
Ne plimbăm în Paradis… Sau e doar un vis?
Ne iubim fără rezerve ca şi prima oară
Oare ce ne-o dărui dragostea fugară?
Eşti total indiferent, sau chiar ţii la mine?
Cine poate să-mi răspundă ce ar fi mai bine
Să devin un munte mare plin de nepăsare
Sau o mare zbuciumată iubită de Soare?
Nu am Doamne nici un rost, şi îmi merge prost…
Uneori de duioşie inima-mi tresaltă
Când îmi amintesc de tine, cel de altădată
Care-mi împlinea iubirea doar de noi visată.
Într-o zi ţi-ai exprimat sincer tot regretul
Că m-ai cunoscut târziu, cum spunea poetul…
Ce să fac nu-i vina mea, aşa a vrut soarta
Să-mi dăruieşti dragostea când nu eşti cu alta.
Mă întreb adeseori cum să-mi trăiesc viaţa
Vreau sa te cunosc mai bine, bună dimineaţa!
Bună ziua să îmi fie, chiar de-s necăjită,
Bună seara, noaptea vine, vreau să-ţi fiu iubită!
CUGETARE
Când mă uit într-o oglindă, mă cuprinde disperarea,
cine e femeia asta? mă frământă întrebarea…
N-o cunosc, e o străină ce viaţa mi-a furat,
mi-a rămas doar amintirea unui vis demult uitat.
Unde este Mariana, cu şăgalnica-i privire,
fetişcana cea sfioasă născută pentru iubire?
A plecat demult de-acasă, s-a pierdut în astă lume,
încercând să îşi găsească dragostea şi-un bun renume.
La-ntâlnit şi s-au iubit, dar ce mult a suferit.
dacă nu era Susanne oare cum ar fi trăit?
Bucuria vieţii sale era Ea, în orice zi,
mângâindu-i sufleţelul, dăruindu-i bucurii.
Astăzi fiica mea-i femeie şi îşi are rostul ei,
îi doresc să îşi trăiască epopeea dragostei.
O văd şi-mi aduc aminte cum eram la vârsta ei,
unde-s anii tinereţii, este-o glumă dragii mei?
Parcă nici nu-mi vine-a crede că trecut-au atâţi ani,
l-am pierdut şi-s pustiită, nici părinţii nu-i mai am.
Uneori aş vrea să plec, alteori să mai rămân
să încerc să caut acul pierdut în carul cu fân.
ARAR
Sunt ofilită şi mă doare,
am fost cândva încântătoare.
Prietenii curte-mi făceau
şi unii-n taină mă iubeau.
Eram cochetă, răsfăţată,
râvnită, mândră, rafinată.
Sincer, pledez nevinovată!
pe-atunci eram imaculată...
Arar, în nopţile cu lună,
doresc să fim iar împreună.
Aştept, dar totu-i în zadar
Tu ai plecat şi n-ai habar.
Acum, trecutu-ndepărtat
îmi pare un vis estompat.
Să te urmez n-aş fi putut,
aveam o fiică de crescut.
Să joci la loterie-nvaţă
când nimeni nu te mai răsfaţă.
Deci, fă hazardul, circumstanţa,
să-ncline uşurel balanţa.
M-am resemnat, însă e greu,
o ştie doar sufletul meu.
De aceea, voi - amicii mei,
să nu rămâneţi singurei.
Copiii-şi trăiesc viaţa lor,
daţi frâu liber viselor!
SPERANŢA
N-am să mor de întristare, o să-mi fie bine!
Am să iau din viaţa asta ce mi se cuvine!
În iubire şi-n războaie totul e permis,
Nu am să-mi petrec viaţa atârnând de-un vis.
La război ca la război, dar iubirea-i pentru doi
Pentru mine nu există jumătate de măsură
Împărţind totul în două între iubire şi ură,
E-ul pasiunii mele e şi al tău într-o măsură.
Eu am să aleg iubirea fiindcă îmi lipseşte,
Tu alegi ce ţie-ti place, totul se plăteşte!
Când voi fi din nou călare pe al vieţii val
Am să-mi amintesc iubite că m-aştepţi la mal.
Am ştiut întotdeauna ce vreau de la viaţă,
Soarta-mi va zâmbi din nou, vom fi faţă-n faţă.
Eu te voi privi cu drag dulce amăgire,
Că tu-mi vei fi călăuza înspre fericire.
Şi mâine-i o nouă zi, totu-i vechi sub Soare
Deşi roua cade-n zori, se ridică-n zare!
Curcubeul luminos străluceşte după ploaie
Luna-şi plimbă printre stele argintie straie.
Dintr-odată vedem altfel lumea cea albastră
Ce frumos e asfinţitul privit prin fereastră!
Mi-aş dori să ne petrecem serile-mpreună
Adormind îmbrăţişaţi, sub clarul de lună.
Mă întreb a câta oară, oare ce s-a întâmplat
Nu sunt aceeaşi femeie şi tu acelaşi bărbat?
Am greşit că te-am iubit când erai nefericit
Şi când în durerea ta nimeni nu te alinta?
Uneori ţi-e dor de mine şi mă iei cu tine.
Ne plimbăm în Paradis… Sau e doar un vis?
Ne iubim fără rezerve ca şi prima oară
Oare ce ne-o dărui dragostea fugară?
Eşti total indiferent, sau chiar ţii la mine?
Cine poate să-mi răspundă ce ar fi mai bine
Să devin un munte mare plin de nepăsare
Sau o mare zbuciumată iubită de Soare?
Nu am Doamne nici un rost, şi îmi merge prost…
Uneori de duioşie inima-mi tresaltă
Când îmi amintesc de tine, cel de altădată
Care-mi împlinea iubirea doar de noi visată.
Într-o zi ţi-ai exprimat sincer tot regretul
Că m-ai cunoscut târziu, cum spunea poetul…
Ce să fac nu-i vina mea, aşa a vrut soarta
Să-mi dăruieşti dragostea când nu eşti cu alta.
Mă întreb adeseori cum să-mi trăiesc viaţa
Vreau sa te cunosc mai bine, bună dimineaţa!
Bună ziua să îmi fie, chiar de-s necăjită,
Bună seara, noaptea vine, vreau să-ţi fiu iubită!
CUGETARE
Când mă uit într-o oglindă, mă cuprinde disperarea,
cine e femeia asta? mă frământă întrebarea…
N-o cunosc, e o străină ce viaţa mi-a furat,
mi-a rămas doar amintirea unui vis demult uitat.
Unde este Mariana, cu şăgalnica-i privire,
fetişcana cea sfioasă născută pentru iubire?
A plecat demult de-acasă, s-a pierdut în astă lume,
încercând să îşi găsească dragostea şi-un bun renume.
La-ntâlnit şi s-au iubit, dar ce mult a suferit.
dacă nu era Susanne oare cum ar fi trăit?
Bucuria vieţii sale era Ea, în orice zi,
mângâindu-i sufleţelul, dăruindu-i bucurii.
Astăzi fiica mea-i femeie şi îşi are rostul ei,
îi doresc să îşi trăiască epopeea dragostei.
O văd şi-mi aduc aminte cum eram la vârsta ei,
unde-s anii tinereţii, este-o glumă dragii mei?
Parcă nici nu-mi vine-a crede că trecut-au atâţi ani,
l-am pierdut şi-s pustiită, nici părinţii nu-i mai am.
Uneori aş vrea să plec, alteori să mai rămân
să încerc să caut acul pierdut în carul cu fân.
ARAR
Sunt ofilită şi mă doare,
am fost cândva încântătoare.
Prietenii curte-mi făceau
şi unii-n taină mă iubeau.
Eram cochetă, răsfăţată,
râvnită, mândră, rafinată.
Sincer, pledez nevinovată!
pe-atunci eram imaculată...
Arar, în nopţile cu lună,
doresc să fim iar împreună.
Aştept, dar totu-i în zadar
Tu ai plecat şi n-ai habar.
Acum, trecutu-ndepărtat
îmi pare un vis estompat.
Să te urmez n-aş fi putut,
aveam o fiică de crescut.
Să joci la loterie-nvaţă
când nimeni nu te mai răsfaţă.
Deci, fă hazardul, circumstanţa,
să-ncline uşurel balanţa.
M-am resemnat, însă e greu,
o ştie doar sufletul meu.
De aceea, voi - amicii mei,
să nu rămâneţi singurei.
Copiii-şi trăiesc viaţa lor,
daţi frâu liber viselor!
SPERANŢA
N-am să mor de întristare, o să-mi fie bine!
Am să iau din viaţa asta ce mi se cuvine!
În iubire şi-n războaie totul e permis,
Nu am să-mi petrec viaţa atârnând de-un vis.
La război ca la război, dar iubirea-i pentru doi
Pentru mine nu există jumătate de măsură
Împărţind totul în două între iubire şi ură,
E-ul pasiunii mele e şi al tău într-o măsură.
Eu am să aleg iubirea fiindcă îmi lipseşte,
Tu alegi ce ţie-ti place, totul se plăteşte!
Când voi fi din nou călare pe al vieţii val
Am să-mi amintesc iubite că m-aştepţi la mal.
Am ştiut întotdeauna ce vreau de la viaţă,
Soarta-mi va zâmbi din nou, vom fi faţă-n faţă.
Eu te voi privi cu drag dulce amăgire,
Că tu-mi vei fi călăuza înspre fericire.
Şi mâine-i o nouă zi, totu-i vechi sub Soare
Deşi roua cade-n zori, se ridică-n zare!
Curcubeul luminos străluceşte după ploaie
Luna-şi plimbă printre stele argintie straie.
Dintr-odată vedem altfel lumea cea albastră
Ce frumos e asfinţitul privit prin fereastră!
Mi-aş dori să ne petrecem serile-mpreună
Adormind îmbrăţişaţi, sub clarul de lună.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu