"ZORI ŞI ASFINŢIT"

CROAZIERĂ MEDITERANEANĂ



Hotelul “Titanic”,

sub ploaie de stele,

visează la ziua în care

va naviga pe mare…



Ciripit de păsărele

ne trezeşte de cu zori,

flori de leandru-nmiresmate,

feerie de culori.



Multe alte floricele

gătite de sărbăroare,

etaleaz-a lor corole

cu miresme-mbietoare.



Palmierii de smarald

strălucesc scăldaţi în rouă,

Soarele trimite raze

scindând orizontu-n două.



Marea este ca safirul,

cerul pare azuriu

vapori urcă-n atmosferă,

răsăritu-i auriu.



Vaporul “Speranţa”

cu marinari la cart,

aşteaptă semnalul plecării

- la start!



Ce confort, ce ambianţă,

zi superbă de vacanţă,

profităm de atmosferă

şi plecăm în croazieră.



Marea este liniştită

şi ne leagănă în larg,

la timonă căpitanul,

mai semeţ ca un catarg.



Pescăruşii ne salută,

albe aripi fâlfâind,

peşti în bancuri se adună,

apa pare de argint.



Se zăresc munţii golaşi,

navigăm către cascadă,

o maimuţă stânca pare,

văzută în zare…



Iată, o grotă ne îmbie

cu ecouri chiar din prag,

curajoşii iau o barcă

şi vâslesc prin gang.



Apa cade în cascadă

şi creează valuri,

vasul nostru-i o nălucă

scăldată-n talazuri.



Unii se aruncă-n valuri

şi înoată voiniceşte,

pe alţii, ameţiţi de valuri,

whisky îi trezeşte.





Se iveşte portu-n golf,

şi o briză lin adie,

coborâm în mica barcă,

debarcaderul aşteaptă.



Simţim pământul sub picioare

şi pornim agale…

în bazarul de pe coastă

admirăm artă turcească…



Se oferă spre vânzare

preparate culinare,

peşte şi fructe de mare,

baclava, sarailii,

sucuri, fructe aurii…



Cumpărăm bijuterii,

jucării pentru copii,

cafea negară turcească,

bere să ne răcorească.



Urcăm în autocare

şi ne-ntoarcem din plimbare

la Hotelul “Titanic”

ce pare - cufundat în visare…









VACANŢĂ LA DUNĂRE



Alexandru ş-al lui fiu -

Mihăiţă cel hazliu -

au plecat într-o vacanţă

plini de importanţă.



De pe prispa casei vechi

ce dă în grădină

ei privesc spre Dunăre

şi-n taină suspină.



Mai târziu, au hotărât

să se scalde împreună,

au luat cu ei merinde,

vremea este bună.



Dunărea curge în valuri

încărcată cu poveri,

ea transportă înspre mare

şlepuri, barje şi vapoare.



Apa ei învolburată

este galbenă, mâloasă,

c-a plouat în Europa,

nu a fost vreme frumoasă.



Malul abrupt de argilă

mărginit de sălcii

ascunde-o micuţă barcă

cu vâslele roşii.



Este cald, vor să se scalde,

în grabă s-au dezbrăcat

şi în Dunărea gălbuie

amândoi s-au aruncat.



Ei înoată voiniceşte,

apa vrea să-i ia la vale,

dar de barcă ei s-agaţă

şi vâslesc agale.



Pe un vas de croazieră

se dansează vals…

este “Dunărea albastră”

a lui Johann Strauss.



Vezi? acolo, la izvoare,

în munţii Pădurea Neagră,

Dunărea este albastră...

cine poate, să-nţeleagă!



Şapte ţări a străbătut

la noi să ajungă,

în Deltă s-a revărsat

după cale lungă.



Continuu-n Marea Neagră

Dunărea se varsă...

este o binecuvântare,

marea noastră şansă.



Zâmbitori şi fericiţi,

tată şi fiu mână-n mână

se-ntorc la mama Anica

să cineze împreună.







TRECE TIMPUL



Alaltăieri, eram ieduţă...

săream să rup câte-o crenguţă

cu flori albe de salcâm,

apoi m-ascundeam în fân.



Ieri, am fost o veveriţă

mândra de a mea codiţă,

ronţăiam alune verzi

şi alergam prin livezi.



Astăzi sânt o pisicuţă

graţioasă şi drăguţă;

languroasă mă dezmierd,

între perne, acum, mă pierd.



Mâine – o vulpe şireată,

voi da iama în poiată

să umplu un coş cu ouă,

că peste o zi, pui de aur vor ieşi.



Poimâine, ca o leoaică

îmi voi apăra puiuţii,

voi vâna să le-aduc hrană

să crească micuţii.



Trece timpul şi iubirea

zi de zi sporeşte...

Bine-mi şade să fiu mamă

dagostea-mi prieşte!







NICOLAE



L-a adus Suzi acasă,

într-o vară mai demult,

s-au plăcut şi împreună

câtva timp au petrecut.



L-am tratat ca pe un fiu,

ce s-a întâmplat nu ştiu,

Îmi zice şi acum mamă,

pe el Nicolae-l cheamă.



Nu e Ţarul Nicolae

şi nici fante de Obor,

E băiat de Colentina,

isteţ, şi curtenitor…



Că nu-i Sfântul Nicolae,

este purul adevăr,

prietenii îl strigă Nicu

şi-i băiatul lui tăticu.



Pentru Suzi, Nicolae

uneori e Nicuşor,

îşi dorea probabil fata

să aibă un frăţior.



Nu le-a fost dat împreună

să îşi facă viitor,

Soarta i-a ales pe alţii

să fie perechea lor.



Toate, una peste alta,

sunt o lecţie de mareaţă,

ei vor fi mereu prieteni

bucurându-se de viaţă.







MARIE,

DRAGĂ MARIE,



Azi îţi dăruiesc o floare

Să ţi-o prinzi la cingătoare

Sau poate la pălărie

Cum îţi place ţie.

O floare de busuioc

Să-ţi poarte noroc.

“La mulţi ani!”



O altă Marie…