"ZORI ŞI ASFINŢIT"

VIŞINI ÎN FLOARE




Vişinii albiţi de floare

şi o-nmiresmată boare

ce uşor şi lin adie,

să ies din casă mă-mbie.



Plec îndată la plimbare,

alegând mica cărare

ce mă duce jos, în vale,

cât mai este un pic răcoare.



Iarba fină, verde crud -

un covor fin de mătase,

are ajurate-n ea: părăluţe,

albăstrele, năsturaşi sidefii,

mici pâlcuri de păpădii.



Susur de izvor s-aude,

de sub pietre clipocind,

apa sprinten şerpuieşte,

având sclipiri de argint.



Căţăraţi pe un stei din sare,

speriaţi, doi iezişori

behăie timid spre capră,

implorând-o: „ajutor!”



Cu ochi blânzi, spre mine,

capra priveşte implorator,

să-i dau jos neastâmpăraţii,

să se joace pe covor.



Ţinând iezii strâns în braţe

cobor steiul dăltuit,

câinele în juru-mi sare,

pune botul jos pe labe,

dă din coadă mulţumit.



Revin, spre prânz acasă,

mulţumită şi voioasă.



Între timp, vişinii-n floare,

polenizaţi de albine,

au cernut albe petale,

pe iarba strălucitoare.



Vişinele de smarald

sub a soarelui văpaie

deveni-vor rubinii,

cu arome minunate,

să mâncaţi pe săturate!









IUBIREA



Cupidon - un amoraş frumuşel şi drăgălaş,

pus pe şotii şi pe şagă alege perechea dragă.



Amor fulgeră, săgeata voluptăţii îi dă gata,

şi iubirea se strecoră ca veninu-n inimioară.



Iubirea – gingaşă floare o primim şi o dăruim

cu ardoare, cât trăim, celor pe care-i iubim.



Iubirea-i atemporală - auroră boreală

ce viaţa-nfrumuseţează şi o binecuvantează.



Iubirea-i vâltoare-n limpezi ape curgătoare

şerpuind unduitoare, scăldate-n raze de soare.



Iubirea este furtună, vifor sau văpaie,

este jarul ce mocneşte, nu-i un foc de paie.



Iubirea-i torentul care ne prinde-n al lui şuvoi

şi ne duce în ispită, în păcat, pe amândoi.



Iubirea-i lumina care ne înalţă spre sublim,

forţă motice a vieţii, dar dumnezeiesc, divin.



Recoltând rodul iubirii ne desăvârşim deplin

şi-n altarul casei noastre, cu smerenie mă-nchin.





GAMA IUBIRII



Doresc ardent să mă iubeşti

Revăd în minte îtâlnirea,

Mi-e teamă că mă amăgeşti,

Farmec prinde-nchipuirea.



Sol al primăverii vieţii

La-ntâlnire ai venit,

Sincer, totul mă incită

Doamne, sunt îndrăgostită!



Dorinţa ta mă înfioară,

Simţurile-s în alertă,

Lacul - Luna oglindeşte,

Solitudinea-i incertă.



False note, păsări cântă,

Mierle ies de prin zăvoi

Repetând le ţin isonul

Doi simpatici piţigoi.



Doamne, simt că o iubesc!

Mi-e-ndeajuns să o privesc,

Solia din astă seară,

Dorinţa-mi aprinde iară.



Doamnă a inimii mele,

Solidară-n clipe grele,

Mie, cred că-mi eşti sortită,

Doamnă, fii a mea iubită!