"ZORI ŞI ASFINŢIT"

CRED!




Cred în bunul Dumnezeu

Şi în steaua norocoasă,

Cred în Soare - central astru

Şi în dragoste, sunt Leu.



Am trăit o odisee,

Ca să-mi aflu împlinirea,

Mă bucur că sunt femeie,

Mi-am îndeplinit menirea.



Am avut noroc în viaţă,

Deşi am muncit din greu,

Am o fiică minunată,

Dragă sufletului meu.



Simt Pamântul sub picioare,

Scrutez zarea, iubesc marea,

Îmi plac munţii şi natura,

Simt în inimă căldura.



Anotimpurile-n goană

Ne-mbie care de care,

Să gustăm splendoarea vieţii,

Atât cât trăim sub Soare.



Dă-ne, Doamne, sănătate,

Să le împlinim pe toate,

Să trăim ce ne-a fost dat,

Mulţumim că ne-ai creat!





OCHIUL DOMNULUI



Mai priveam spre cerul nopţii plin de nori, întunecat,

şi-am văzut ce niciodată până atunci nu mi-a fost dat.



Ochiul Domnului priveşte înspre Globul Pământesc,

ca să vadă muritorii ce acum se odihnesc.



Luna e a Lui pupilă, dilatată de extaz,

aurie şi frumoasă îmbrăcată în atlas;

Irisul - halou ceresc – un căprui cu mov electric

şi reflexe de turcoaze, contrastând acum feeric

cu albastrul cenuşiu al Oceanului pustiu.



Norii – nişte valuri negre – trec în goană, alergând,

dar nici unul nu umbreşte „Ochiul Domnului” arzând.



Fenomenu-i cunoscut: prevesteşte că Furtuna

- în oceane şi în mări – va produce multe valuri

şi în lume mari schimbări.







ALARMĂ



Urşi, mistreţi şi alte animale

trăiesc din ce în ce mai greu,

fiindcă nu au de mâncare

şi nici un leu în portmoneu.



În Răcădău, pe înserat,

coboară urşii ca să vadă

cât suntem noi de omenoşi

cu puii lor, în timp de iarnă.



Pădurea-i goală şi pustie,

doar vântul trece hoinărind,

şi de mâncare nicăieri

ursoaica nu a mai găsit.



Micuţii nu mai sug demult,

ursoaica lapte n-are,

şi caută cu disperare,

mici resturi de mâncare.



Sunt hămesiţi, n-au hibernat,

şi nimeni nu gândeşte

să le ofere ajutor

când puii vor mai creşte.



Ei se hrănesc cu rădăcini

şi resturi din gunoaie

şi uneori, în miezul nopţii,

dau iama în saivane.



O oaie, uneori o capră,

un porc sau un viţel

servesc urşilor drept hrană,

întremându-i puţintel.



Mă-ntreb: de ce mai marii

zilei la ei nu se gândesc

şi-i fac vedete negative

când se răzvrătesc?



Că vânătoarea nesăbuită

şi defrişarea de păduri

constrâng bietele animale

ca să cerşească firimituri.