"ZORI ŞI ASFINŢIT"

HORĂ-N SAT



Înainte de culcare,

spre zile de sărbătoare,

toţi flăcăii satului

se adună-n vatră,

matură şi udă locul

ring de dans să-l facă...



Duminica după masă

rând pe rând s-adună

sa găsească muzicanţi

de horă sa pună.

O armonică micuţă,

uneori o muzicuţă

sau chiar un acordeon

se postează lâng-un fluier

sau o tobă,

ca într-un salon.



Sosesc fete-n fuste albe,

fote negre cu mărgele,

ii cusute cu arnici şi

marame străvezii,

însoţite de-a lor mame

şi de taţi cheflii.



Se avantă-n dans băieţii

şi încing o sârbă

praful sa-l bătătorească

fetele să cucerească.

Se prind apoi iute-n horă

fetele subţiri

şi dansează-n centrul horei

viitorii miri.



Scaune cu trei picioare

aşezate-n semicerc

oihnesc bătrâni şi mame

ce-n comentarii se-ntrec.



Noi copiii profităm

şi le cerem bani

să cumpărăm înghetată,

floricele, acadele, şecheraşi

din zahăr tras în siropuri aromate,

roz, albi, galbeni, verzi si roşii,

- o paletă de culoare -

indicând gustul ce-l are...



Către seară fiecare,

mulţumit în felul lui,

fură sau dă sărutare

frumoasei sau junelui.

Se retrag încet spre case

doar când intră Luna-n nori

că-i aşteaptă a lor mame

uneori până spre zori...







BUMBACUL



Dimineaţa dau o raită

în grădina însorită,

văd cultura de bumbac

splendid înflorită.



Flori albe, turcoaz şi roz,

galbene, lila, vernil

ş-au deschis corola

sub cerul senin.



Într-o altă zi de vară,

mai târziu, înspre amiază,

capsulele de bumbac

puf alb etalează.



Câteva zile mai trec,

şorţu-n brâu îmi pun

şi culeg bumbacul

că-i matur acum.



După ce l-am dărăcit

şi în fir l-am transformat

îl vor ţese în războaie

fetele bălaie.



Cămăşi, fuste, ii frumoase

cu arnici brodate

vor găti flăcăi şi fete

chiar la noi, în sate.



C-aşa-i portul românesc

de mână lucrat,

eşti mândru şi fericit

când l-ai îmbrăcat.





ZI DE VARĂ



M-a trezit sărutul tău

dis-de-dimineaţă,

hai, grăbeşte-te iubito,

Soarele se-nalţă!



A plouat aseară,

ceru-i mai senin,

plecăm pe răcoare

fânul să-l cosim.



Coasele le-am ascuţit

de lucesc în soare,

apă-n fedeleş am pus

şi-n paner mâncare.



Înjugat-am la car boii

totu-i pregatit,

vom munci din zori

până-n asfinţit.



Vântul face valuri, valuri,

în otava verde,

uită-te! un iepuraş

ce în lan se pierde.



Fiecare-şi are coasa

gata pregătită

şi parcela lui cea verde

toată-n flori gătită.



Coasa fâşîie şi iarba

în cascade-i la pământ,

un parfum divin înalţă

o boare de vânt.



La amiază Soarele

este-n bolta cerului

şi trimite fierbinţi raze

pe întinsul câmpului.



Noi prânzim, ne odihnim,

cu apă ne răcorim

şi mai facem câte-o glumă

să ne veselim.



Către seară strângem fânul

şi încărcăm carul,

boii trag în jug alene,

praful urcă-n valuri.



Facem un popas

şi boii-i adăpăm la cişmea,

ne spalăm şi noi cosaşii,

în uluc, alăturea.



Ne aşteaptă-n prag bunica

cu plăcinte şi cu vin,

ne zâmbeşte şi ne-ndeamnă

să ne odihnim.



Ma adori, ţi se citeşte

gândul în privire...

ştiu, va fi o noapte caldă

plină de iubire.







ROADELE NATURII



Livada scăldată-n soare,

etalează a ei splendoare:

flori, nuanţe de culoare,

şi miresme-mbietoare.



Albinele lucrătoare

fac de zor polenizare,

nectare din flori adună,

în faguri să le depună.



Mierea fină, aromată,

Regine-i va fi donată,

bine s-o gospodărească

familia să-şi hrănească.



Mai spre seară, florile

îşi închid corolele,

roadele să protejeze,

fructele să modeleze.



Roua-n zori le răcoreşte,

căldura le rumeneşte,

seva le dă vitamine,

Soarele - arome fine.



În livadă am revenit,

fuctele s-au pârguit…

le-am cules în coşuleţe,

pe copii să îi răsfeţe.



Cireşe, vişine, nectarine,

caise, piersici, cu arome fine,

pere-n galben aurite,

mere-n roşu smălţuite.



M-a-mbiat un prisăcar,

oferindu-mi un mic dar

în culori de chihlimbar:

faguri, miere de albine,

şi nectare cristaline.



Mâncaţi, dragii mei copii,

şi în coş veţi mai găsi

flori de câmp, viu colorate,

de iubire s-aveţi parte...













CIŞMEAUA



Dintr-un deal semeţ de-argilă

vine apă de izvor

şi se scurge printr-o curnă

în uluce – susurând uşor.



Apa limpede şi rece,

parcă-i gheaţă-n miez de vară,

se prelinge ca un şarpe în

dereaua seculară.



Satu-ntreg alimentează

tot ce-i viu e adăpat

şi plimbă gâşte şi raţe

- un canal adevărat.



Ale satului fântâni

cu ciuturile înverzite

stau în cumpănă aşteptând

să fie golite.



Apa lor este sălcie

şi pe nimeni nu îmbie;

doar pe seară gospodina

îşi udă cu ea grădina.



Iarna îşi cerne zăpada

peste satul liniştit

împodobind şi cişmeaua

cu cristale de argint.



Mai sunt câteva cişmele

dar ceva mai mititele...