MAGNOLII
Pe strada mea, magnolii albe,
sub Soare au prins viaţă,
Din zori şi pană-n asfinţit
mireasma ne răsfaţă.
Cuprinşi de vrajă, pe-nserat
mai facem o plimbare,
Sub albul lor imaculat
îmi furi o sărutare...
Dar iată că a răsărit
Corabia celestă pe
valuri de nori lunecând
şi stele-i fac orchestră.
Efectul albului sublim
oniric este-n noapte,
Simţi puritatea suspinând
şi-a vantului dulci şoapte.
De pe-o alee, la paradă,
înveşmântate-n roz-bombon
magnolii tinere, suave,
ţintesc al Primaverii tron.
Mirificul piersic zâmbeşte
îmbujorat de-atâta şagă,
pregnant parfum exală el
şi le dedică un rondel.
CASTANII
Azi castanii-s plini de floare, şi afară este soare,
m-au atins câteva raze şi chipul îmi luminează.
M-aş plimba dar n-am cu cine, şi singură îmi e bine
trag în piept aerul rece, e aproape ora zece.
M-aş plimba pe o alee, dar sunt singura femeie
şi parcă nu-mi şade bine să mă plimb fără de tine.
Mai bine rezolv probleme şi pornesc pe jos alene
cu o oră mai devreme, înspre Arcul de Triumf.
Mireasma castanilor, mă îndeamnă să-i privesc
sufletul să-mi încălzesc, ochii să-mi înveselesc.
Acum totul este verde, iarba proaspătă şi parcul
pun într-o lumină nouă barca ce animă lacul.
Despletite sălcii cată în a lacului oglindă
etalandu-şi mâţişorii - primăvara s-o convingă
să scalde-n raze de soare boboceii răţişoarei
ce trec în şir indian legănandu-se pe un val.
Lalele pline de rouă s-au deschis discret spre soare
în culori ce le arată în întreaga lor splendoare.
Liliacu-i tot o floare, alb şi mov, o încântare
Şi un zumzet de albine dintre tufe vine.
MACII
Au înflorit macii în câmp
îi vezi în holdele de grâu
şi uneori chiar în grădini
încântă ochiul tău.
Petale fine de mătase
abe, roşii, roz bombon,
pe tija verde, graţioasă
mijesc boboci ce încă dorm.
Un vânt suav poartă petale
împrăştiindu-le în zare,
rămâne-n urmă doar sămânţa
într-o capsulă protectoare.
De medicină agreate,
capsule-n opiu transformate
vor potoli ca-n paradis
durerile de nedescris.
O mică floare, minunată
cu un parfum suav, uşor,
se poate însă transforma
într-un duşman necruţător.
Depinde doar de noi să ştim
natura cum s-o folosim...
NUFERI
Palatul brâncovenesc
cu pădurea ce-l umbreşte
în lacul Mogoşoaia
frumuseţea-şi oglindeşte.
Lei ce străjuiau palatul
sunt acum stane de piatră
dar păzesc cu străşnicie
zâna adormită-n vatră.
Ne plimbăm pe lac
cu barca şi privim
în depărtare - peisajul
ce ne-ncântă prin culoare.
Frunze mari, ovale, verzi,
plutesc deasupra apei
şi pe tije cresc bobocii
florilor imaculate.
Nuferi galbeni în ghirlandă
Prinţul îi transformă-n salbă;
cunună albă-mpleteşte
pentru fata ce-o iubeşte.
Nuferi albi şi nuferi galbeni
parcă ne cer îndurare
să-i lăsăm să retrăiască
povestea nemuritoare.
ORHIDEEA ALBĂ
Orhideea albă-i floarea
ce-n buchete adunată,
spre altar poartă mireasa,
ca şi ea - imaculată...
Dup-o noapte înstelată,
se trezeşte-nfiorată,
şi-şi deschide lent
corola-n ametiste irizată.
Sub cupola de topaz,
Soarele ochii-şi mijeşte
şi priveşte spre Pământul
ce la viaţă se trezeşte.
De pe-un ram înmiresmat
un colibri-n jur priveşte,
zăreşte, scăldată-n soare,
orhideea, etalând mărgăritare.
El începe s-o curteze,
roua-i soarbe c-un sărut,
savurând apoi nectarul
dulce, fin, necunoscut.
Orhideea-ndrăgostită
îl răsfaţă iubitoare,
cu miresme îl îmbie
şi-l cuprinde-ntre petale.
Soarele-i scaldă în raze
aurii, strălucitoare,
poleindu-le-n carate
dragostea nemuritoare.
LEANDRUL
Văzut-ai oare vreodată,
un arbust ornamental
cu frunze lanceolate,
şi multe inflorescenţe
presărate pe un ram?
L-am văzut, este fantastic,
Leandru-i senzaţional…
Frumuseţe ireală,
un buchet imens el pare,
cu florile parfumate
şi mirosul fin, dulceag,
este-n sine-o provocare.
Crezut-ai oare, vreodată
că a lui splendidă floare
de un alb suav şi gingaş,
roz bombon, galben şi
roşu, mov, lila - o încântare,
poate deveni-ntro clipă
otravă nimicitoare?
Creşte-n Orient, fantastic,
chiar şi-n Asia Centrală
a ajuns şi-n Europa,
dacă-l ai e o comoară.
Dar, să-ţi fereşti de el copiii,
să-i înveţi să nu-l atingă,
fiindcă în a lui esenţă
Leandrul este otrăvitor...
Pe strada mea, magnolii albe,
sub Soare au prins viaţă,
Din zori şi pană-n asfinţit
mireasma ne răsfaţă.
Cuprinşi de vrajă, pe-nserat
mai facem o plimbare,
Sub albul lor imaculat
îmi furi o sărutare...
Dar iată că a răsărit
Corabia celestă pe
valuri de nori lunecând
şi stele-i fac orchestră.
Efectul albului sublim
oniric este-n noapte,
Simţi puritatea suspinând
şi-a vantului dulci şoapte.
De pe-o alee, la paradă,
înveşmântate-n roz-bombon
magnolii tinere, suave,
ţintesc al Primaverii tron.
Mirificul piersic zâmbeşte
îmbujorat de-atâta şagă,
pregnant parfum exală el
şi le dedică un rondel.
CASTANII
Azi castanii-s plini de floare, şi afară este soare,
m-au atins câteva raze şi chipul îmi luminează.
M-aş plimba dar n-am cu cine, şi singură îmi e bine
trag în piept aerul rece, e aproape ora zece.
M-aş plimba pe o alee, dar sunt singura femeie
şi parcă nu-mi şade bine să mă plimb fără de tine.
Mai bine rezolv probleme şi pornesc pe jos alene
cu o oră mai devreme, înspre Arcul de Triumf.
Mireasma castanilor, mă îndeamnă să-i privesc
sufletul să-mi încălzesc, ochii să-mi înveselesc.
Acum totul este verde, iarba proaspătă şi parcul
pun într-o lumină nouă barca ce animă lacul.
Despletite sălcii cată în a lacului oglindă
etalandu-şi mâţişorii - primăvara s-o convingă
să scalde-n raze de soare boboceii răţişoarei
ce trec în şir indian legănandu-se pe un val.
Lalele pline de rouă s-au deschis discret spre soare
în culori ce le arată în întreaga lor splendoare.
Liliacu-i tot o floare, alb şi mov, o încântare
Şi un zumzet de albine dintre tufe vine.
MACII
Au înflorit macii în câmp
îi vezi în holdele de grâu
şi uneori chiar în grădini
încântă ochiul tău.
Petale fine de mătase
abe, roşii, roz bombon,
pe tija verde, graţioasă
mijesc boboci ce încă dorm.
Un vânt suav poartă petale
împrăştiindu-le în zare,
rămâne-n urmă doar sămânţa
într-o capsulă protectoare.
De medicină agreate,
capsule-n opiu transformate
vor potoli ca-n paradis
durerile de nedescris.
O mică floare, minunată
cu un parfum suav, uşor,
se poate însă transforma
într-un duşman necruţător.
Depinde doar de noi să ştim
natura cum s-o folosim...
NUFERI
Palatul brâncovenesc
cu pădurea ce-l umbreşte
în lacul Mogoşoaia
frumuseţea-şi oglindeşte.
Lei ce străjuiau palatul
sunt acum stane de piatră
dar păzesc cu străşnicie
zâna adormită-n vatră.
Ne plimbăm pe lac
cu barca şi privim
în depărtare - peisajul
ce ne-ncântă prin culoare.
Frunze mari, ovale, verzi,
plutesc deasupra apei
şi pe tije cresc bobocii
florilor imaculate.
Nuferi galbeni în ghirlandă
Prinţul îi transformă-n salbă;
cunună albă-mpleteşte
pentru fata ce-o iubeşte.
Nuferi albi şi nuferi galbeni
parcă ne cer îndurare
să-i lăsăm să retrăiască
povestea nemuritoare.
ORHIDEEA ALBĂ
Orhideea albă-i floarea
ce-n buchete adunată,
spre altar poartă mireasa,
ca şi ea - imaculată...
Dup-o noapte înstelată,
se trezeşte-nfiorată,
şi-şi deschide lent
corola-n ametiste irizată.
Sub cupola de topaz,
Soarele ochii-şi mijeşte
şi priveşte spre Pământul
ce la viaţă se trezeşte.
De pe-un ram înmiresmat
un colibri-n jur priveşte,
zăreşte, scăldată-n soare,
orhideea, etalând mărgăritare.
El începe s-o curteze,
roua-i soarbe c-un sărut,
savurând apoi nectarul
dulce, fin, necunoscut.
Orhideea-ndrăgostită
îl răsfaţă iubitoare,
cu miresme îl îmbie
şi-l cuprinde-ntre petale.
Soarele-i scaldă în raze
aurii, strălucitoare,
poleindu-le-n carate
dragostea nemuritoare.
LEANDRUL
Văzut-ai oare vreodată,
un arbust ornamental
cu frunze lanceolate,
şi multe inflorescenţe
presărate pe un ram?
L-am văzut, este fantastic,
Leandru-i senzaţional…
Frumuseţe ireală,
un buchet imens el pare,
cu florile parfumate
şi mirosul fin, dulceag,
este-n sine-o provocare.
Crezut-ai oare, vreodată
că a lui splendidă floare
de un alb suav şi gingaş,
roz bombon, galben şi
roşu, mov, lila - o încântare,
poate deveni-ntro clipă
otravă nimicitoare?
Creşte-n Orient, fantastic,
chiar şi-n Asia Centrală
a ajuns şi-n Europa,
dacă-l ai e o comoară.
Dar, să-ţi fereşti de el copiii,
să-i înveţi să nu-l atingă,
fiindcă în a lui esenţă
Leandrul este otrăvitor...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu