LANUL DE GRÂU
Sub albul imaculat
grâul germinează
şi apoi va răsări
o splendidă oază.
Iată, lanul a-nverzit,
dănţuiesc păunii,
„o s-avem recoltă bună!”
aşa spun bătrânii.
Seara vântul lin adie
făcând valuri în câmpie,
spicele pline de floare
se mlădie cu lentoare.
Când se ivesc zorile,
mici lacrimi de rouă
ajută spicul să crească,
chiar dacă nu plouă.
Paiul suplu s-a-nălţat,
boabe cresc în noapte
şi foarte curând
vor fi spice coapte.
Soarele a poleit
holdele-n carate,
aur galben strălucind,
din zori până-n noapte.
Şi natura generoasă
flori gingase a plantat
făcând din covorul galben
un tablou pictat.
Roşii maci, cicoare albastră,
rapiţă şi sunătoare,
neghină, condurii doamnei,
prinos de culoare.
Calul l-am înşeuuat
şi-am pornit în goană
aripi parcă ne purtau
spre a zării geană.
Ţăranii culeg recolta,
o pun în hambare,
va fi hrana naţiunii,
mâine-i sărbatoare!
PLOAIE DE VARĂ
Se frâng copacii de furtună,
şi praful alb pluteşte-n zări,
cu geamăt scurt oftează vântul
şi lacrimi are bolta-n nori.
Ce răvăşită e natura,
nimic din ce era sublim,
se zvârcoleşte-n agonie,
o, Doamne sfinte, ce destin!
Cu şerpi de foc se-ncinge cerul
şi clocoteşte-n spume marea,
în tunet hohoteşte zarea,
doar muntele-i nebiruit.
Lacrimi calde cerul cerne
şi în linişte le aşterne-n noapte,
pe fereastră-n lungi şuvoaie
se preling lacrimi de ploaie.
În culori de smalţ pestriţe
se trezesc poienele,
mândrul Soare le surâde,
mijind uşor genele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu