duminică, 1 iulie 2012

"ZORI ŞI ASFINŢIT"

ION




Îmbătrânit înainte de vreme

Sau poate odată cu ea,

Profund mistuit de durere,

Bărbatul spre mine privea…



El mâna spre mine-şi întinde

Şi glasul îi este suspin.

Timid mă cuprinde în braţe,

Dorind să îl mângâi puţin.



Mi-e inima plină de marea iubire,

Aş vrea să o simtă şi el,

Sărutu-i trezeşte dorinţa

Şi-l simt fremătând uşurel.



Alung pentr-o clipă tristeţea

Şi sunt fericită, mi-e bine,

Doresc sa-i redau bucuria

Să fie din nou lângă mine.



Din ceruri o rază de Soare

Aprinde iubirea în noi

E focul ce mistuie patimi

Făcând diamant din noroi.





INCERTITUDINI



E incert ce se întâmplă

Cât de mult am suferit…

Aşteptând clipă de clipă

Să te-aud într-un sfârşit.



Am aflat că-ţi este bine

Si puţin m-am liniştit.

Aşteptând zadarnic somnul

Multe nopţi nici n-am dormit.



Într-o noapte o năpârcă

M-a muşcat de mâna dreaptă

Aş fi vrut să ştiu de visul

Îmi arată ce m-aşteaptă.



Zi de zi am vrut măcar

Să te văd pentru o clipă,

Dar n-am dreptul să încerc

Să nu fiu iar pedepsită.



Unii au drepturi depline

Ceea ce mie-mi lipseşte

Tot ce-n viaţă mi se-ntâmplă

Este în coadă de peşte.



Să iau taurul de coarne

Şi să plec în lumea mare

Poate-mi întâlnesc alesul

Undeva pierdut în zare. ..





REGĂSIRE



În sfârşit, ne-am regăsit, doresc să fii fericit

să trezesc din adormire delicata-ţi fire.

Te-am simţit nerăbdător şi cuprins de dor.

recunosc în sărutare marea disperare.



O surpriză absolută şi de mine percepută

readuce-n amintiri timpuriile iubiri.

Nu este fata Morgana, totul e real

intuiesc ca aşa este Fluxul estival.



Te sărut şi te ador, gura ţi-e amară

eşti puţin neliniştit, ca o mică fiară.

Mă cuprinzi şi mă-nfioară a ta dăruire

inima-ţi înalţă imnuri de iubire.



Ne-am regăsit şi ne iubim, nu e o întâmplare,

aşa ne este dat, e scris în Cartea Mare.





CÂND TE PRIVESC



Cuprins de pasiune,

m-atragi uşor spre tine

privirea-ţi străluceşte,

Eu mă topesc de dor.



Ne celebrăm iubirea

cu dragoste profundă,

trăind a vieţii clipă,

pe Altarul lui Amor.



Când te privesc, Ioane,

mă văd ca-ntr-o oglindă,

cu sângele în clocot

şi dragoste-n priviri.



Aceeaşi patimă

ne dogoreşte-n inimi,

trăim momentul,

clipa şi apoi, murim...



Renaştem din cenuşă,

nu ştim a câta oară,

şi retrăim mirajul

la fel ca la-nceput.



Fericiţi suntem, în fine,

că vrut a noastră soartă

să ne dea cadou iubirea,

şi să nu ne mai despartă.







O NOAPTE DIN O MIE ŞI UNA



Mi-am dorit să fiu cu tine, să te laşi purtat de val,

şi să-mi dăruieşti iubirea ce mult ne-o doream.

A fost soarta, locul, ceasul, totul sa-mplinit ca-n vis

eu şi tu iar împreuna, ne-am trezit în Paradis.



Mi-ai cântat a câta oară, şoptindu-ţi dorinţa

şi vrăjiţi de întâmplare am plonjat în mare.

Tu înoţi, cauţi izvoare, dulcea alinare...

Îţi răspund, eu sunt ecoul simţurilor tale.



Auzim cum geme marea în ghiocul plin de vrajă

şi vibrează coarda vieţii, sub a Lunii rază.

Am uitat de existenţă, de timpul pierdut,

revenim la începuturi când ne-am cunoscut.



Simt cum Soarele răsare deşi e ascuns sub nori

frumoasă aniversare – plină de comori.

Zorii străpung orizontul năvălind pe sub perdea

o superbă zi de toamnă intră-n casa mea.









Niciun comentariu: