"ZORI ŞI ASFINŢIT"

VISURI PLĂCUTE




Cu parfum de ghiocei,

violete, stânjenei,

zambile, mărgăritare,

bujori roşii la culoare,

tufe mari de liliac,

Primavara a-ncercat

să-mi schimbe a vieţii

cărare pe sub pomii

albi de floare.



Verde crud mi-a dăruit,

galben cornul a-nflorit,

roşu este merişorul,

albul ne alină dorul;

splendide roze îmbie,

spre visări si poezie.



Dar am rătăcit cărarea

că se înnorase zarea;

degeaba te-am căutat,

nicăieri nu te-am aflat

şi aşa, într-un târziu,

am văzut o stea

cu speranţa fluturândă

agăţată-n ea.



I-am promis

să-ncerc din nou

chiar în zori, pe rouă,

când Soarele va răsări,

dar iată că plouă.

Fulgerul străbate zarea

uite, am văzut cărarea

care duce înspre tine...



Dar un tunet pus

pe harţă îmi zice:

fă cale întoarsă,

mai ai multe de trăit

şi te aşteaptă sub

castani, un vis

pierdut de mulţi ani;

avea părul castaniu,

dar acum e argintiu.



Şi de-odată mă trezesc

chiar şi florile zâmbesc,

când văd cum o gărgărită

se prinde-n a mea cosiţă.

Oare cine te-a trimis,

iubitul meu drag din vis?

Gărgărita zboară iară,

am în suflet primavară.





GERUL BOBOTEZEI



Celsius a-nebunit,

unii zic că s-a scrântit,

gradele le-a încurcat

cu minus le-a calculat.



La Întorsura fost-au ieri

cu minus treizeci şi unu,

cum n-a fost tare demult,

amintire din trecut…



S-albise marea la ţărm,

şuiera vifor nebunul,

pe Dunăre pod de gheaţă

s-o poţi sparge doar cu tunul.



Treceam Dunărea în sănii

din Ostrov la Călăraşi,

caii potcoviţi din vreme,

tot trăgeau iavaş-iavaş.



Oştenii trăgeau obuzul,

în zori, chiar de dimineaţă,

să slujească taica popa,

la copca făcută-n gheaţă.



Popa cânta boboteaza,

botezul lui Isus Cristos

şi arunca crucea în apa

sfinţită cu busuioc…



Tineri s-aruncau în copcă,

şi înotau vitejeşte,

să scoată crucea din apă,

iute, cât ai zice peşte.



Toată lumea lua agheasmă,

El primea în dar cadoul,

doream să-nceapă coşia,

şi să proclamăm eroul.



Îmbrăcaţi în mândre straie

şi căciula pe-o ureche,

de prin sat veneau călare,

juni frumoşi, iubiţi de fete.



Început-au cavalcada,

când la trap, când la galop,

doi rămas-au fermi în cursă,

pentru miza pusă-n joc.



În aplauze primit-a,

premiul ce l-a câştigat,

un ştergar, Agheasma Mare,

calul ş-un chimir ornamentat.



Se-ncinsese chiar o horă,

când o fată a dispărut…

o săltase-n şa iubitul

făcându-se nevăzut.