"ZORI ŞI ASFINŢIT"

ROADELE NATURII



Livada scăldată-n soare,

etalează a ei splendoare:

flori, nuanţe de culoare,

şi miresme-mbietoare.



Albinele lucrătoare

fac de zor polenizare,

nectare din flori adună,

în faguri să le depună.



Mierea fină, aromată,

Regine-i va fi donată,

bine s-o gospodărească

familia să-şi hrănească.



Mai spre seară, florile

îşi închid corolele,

roadele să protejeze,

fructele să modeleze.



Roua-n zori le răcoreşte,

căldura le rumeneşte,

seva le dă vitamine,

Soarele - arome fine.



În livadă am revenit,

fuctele s-au pârguit…

le-am cules în coşuleţe,

pe copii să îi răsfeţe.



Cireşe, vişine, nectarine,

caise, piersici, cu arome fine,

pere-n galben aurite,

mere-n roşu smălţuite.



M-a-mbiat un prisăcar,

oferindu-mi un mic dar

în culori de chihlimbar:

faguri, miere de albine,

şi nectare cristaline.



Mâncaţi, dragii mei copii,

şi în coş veţi mai găsi

flori de câmp, viu colorate,

de iubire s-aveţi parte...







TOAMNA



Pe strada cu plopi doar vântul colindă,

Frunze foşnesc şi-n aer se plimbă.

Jos un covor din frunze uscate,

În galben-ruginiu şi maro pictate.



E toamnă deplină, şi-i soare-n amiezi,

Rămas-au, din toate, trei frunze mai verzi.

Spre seară, pe ramui, păsari s-adună,

Acolo-noptează, sub clarul de lună.



În zori, cade bruma şi ceaţa se lasă,

Din horn iese fumul, ce bine e-n casă!

Stau vitele-n grajduri, oile-n saivane,

De pază sunt câinii hrăniţi cu ciolane.



Acum, recolta-i strânsă-n hambare,

Şi-n beci totu-i pus la păstrare.

Bem mustul ce fierbe-n butoaie,

Şi frigem pe jar, pastramă de oaie.



E toamna bogată, bucate alese,

Fructe-aromate, noi punem pe mese.

Miroase-a plăcinte şi-a pâine-n cămin,

Pe faţa de masă - carafa cu vin…



Copiii-s la şcoală şi carte învaţă,

Tinerii se-nsoară şi-şi fac rost în viaţă.

Părinţii la muncă, bunicii-n ogradă

Dau foc la frunze şi mătură-n stradă.



Tufănele, crizanteme, armonie de culoare,

Răspândesc parfumul toamnei,

Pana hăt, departe-n zare şi-l combină-n

Dulci arome, amărui, răcoritoare…



Oriunde te-ai duce, te-ntorci iar acasă,

Că viaţa la ţară-i nespus de frumoasă!





*



IARNA



Afară ninge-ntruna

pe geamuri, flori de gheaţă,

în noapte-apar castele

pe munţi ascunşi în ceaţă.



În albe blănuri Iarna

s-a-nveşmântat sfioasă,

în juru-i roiesc fulgii,

facând-o mai frumoasă.



Îi suflă vântu-n plete

şi faţa îi dezmiardă,

Crăiasă a zăpezii

tronând în noaptea albă.



Ce peisaj feeric,

iată-l pe Moş Crăciun,

cu sacul plin de daruri

se-ndreaptă spre cătun.



Copii cuminţi visează,

dorinţe se-mplinesc,

sub bradul plin de globuri

cadouri strălucesc.



Ce cald e în odaie,

miroase-a cozonac,

în oală fierb sarmale,

friptura-i la proţap.



Pe străzi s-aud colinde,

urări de voie bună,

şi-n noaptea minunată

petrecem împreună.



E sărbătoarea lumii,

azi s-a născut Cristos,

din inimi se revarsă

al draostei prinos.